Cum se măsoară calitatea unei democrații? Prin a libertății opiniei, presei și justiției unui stat? Și cum se determină gradul periclitării ei, dacă nu prin existența și puterea statelor în stat pe care le tolerează?

A stârnit valuri în România sintagma preferată a lui Liviu Dragnea, care invoca la orice pas ”statul paralel” spre a-și înfiera adversarii, ca presupușii săi beneficiari. Or, democrația n-a fost niciodată în România de după mineriade într-un mai mare pericol decât în epoca în care legăturile cleptocrației conduse de Dragnea cu serviciile secrete și instituțiile de forță alcătuiau un stat în stat menit să anihileze justiția și DNA și să lichideze orice tentativă de asanare a marii corupții.

Nu e o consolare că situația e net mai gravă în țări ca Venezuela, unde tirania socialistă a ucis presa liberă, ori Mexicul, unde să te ferească Cerul să vrei să-ți faci onest meseria de jurnalist de investigație și să studiezi legăturile dintre mafia drogurilor și regim.

Extrem de alarmant e că și în vest libertatea presei e în tot mai mare pericol. Și nu e vorba doar de împușcarea în cap a olandezului Peter de Vries, victima probabilă a unui sângeros șef marocan de narcotraficanți și a grupării sale de mafioți și asasini plătiți.

E vorba și de cultura anulării, amuțind bună parte din vocile care deplâng capitularea oficialităților occidentale în fața crimelor și a delictelor inspirate de ură religioasă, de pildă antisemită, comise de migranți de felul asasinului pariziencei Sarah Halimi.

mai mult la :

Legăturile sau „uneltele” statului paralel și la Brasov | Presa aservită structurii paralele